luni, 8 februarie 2016

Suflet pierdut

  Ceasul ticaie fara oprire,am impresia ca vrea sa se lupte cu mine,sa mi se implanteze in creier,dar se pare ca nu reuseste fiindca privirea mea este spre geamul aburit,iar gandul la sufletul meu.
Privesc la telefon,dar pana si el nu-mi mai atrage atentia .Ma ridic usor de pe canapea si pasesc desculta pe covorul moale.Imi iau paharul de vin rosu si ma indrept spre baie.Dau drumul la apa.Ma asez pe marginea cazii si privesc spre paharul cu vin ce asteapta sa fie sorbit putin cate putin.
  Ma intind in cada lasandu-mi ca trupul sa fie controlat de apa fierbinte.E liniste, incat imi pot auzi inima cum bate atat de repede.Sufletul meu este invaluit de melancolia ce o poarta cu el mai mereu de parca ar fi impreuna sau mai bine zis de nedespartiti,ei controlandu-mi intreaga stare.Puternica fire ce controleaza tot ce este in jur nu lasa nimic de izbeliste ce amorteste inima,sufletul si mintea omului.
  

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu